luni, 8 noiembrie 2010

Uffff

Mda...Dupa postul de mai jos....Am baut...Somesul, Prahova, Dambovita si Ariesul nu imi puteau potoli setea. Dar a fost fain. M-am distrat, am trait, am lasat la o parte toate apasarile, grijile si necazurile, lipsurile si pentru cateva ore bune am fost total deconectat. De tot. De la munca la viata personala, la credite si femei, la apasari si griji. Am ras cu gura pana la urechi, nu am mai fost trist si grav, am fost sufletul. M-am simtit liber. De tot.
Am dormit ca un ingeras. Pana undeva pe la ora 16-17 a doua zi...am indraznic chiar sa visez frumos, ca visez si acum dar numai tampenii. Nu am raspuns la telefon pana la ora 16.Nu ca nu as fi vrut sa nu raspund dar nu il auzeam. Si nici nu vroiam sa il aud. Aveam o gramada de apeluri. Cum am raspuns am revenit cu picioarele pe pamant. Oricum nu eram foarte coerent si constient in ce vorbeam. M-am culcat apoi la loc. Nu am mai visat.
M-am trezit apoi si am bantuit ca o fantoma prin casa, apoi incet pe strazi. Grijile si apasarile au revenit. Deasupra totusi era un soare extraordinar pentru inceput de noiembrie si pentru mine. M-am bucurat si am mangaiat un caine al strazii asa cum faceam inainte.M-am jucat putin cu el. Nimic nu mai conta. Soarele era deasupra imi zambea frumos si ma mangaia. Gandurile imi zburau cu o viteza fantastica, planurile si itele mi se aratau din ce in ce mai clare. Apoi mi-a sunat iar telefonul. M-am dus acasa unde am citit toate mailurile, am rezolvat tot, am citit ziarele si rapoartele. Trist. Imi doream starea avuta anterior imi doream gandurile de mai devreme. Le-am pus pe hartie si am adormit asa...am visat aiurea iar, gandurile si grijile erau tot cu mine desi chiar nu aveau de ce.
Masina era spalata si curata cum nu a fost ea de luni de zile. De la polish la silicon, la presuri la tot.
Mama facuse sarmale si icre cum numai ea stie sa faca. Am mancat ca un spart uitand de toata cura mea de slabire. Aerul orasului ala strain acum de mine dar caruia ii cunosc toate stradutele si toate locurile, aerul ala imbacsit de rafinarii, aerul ala de neconfundat imi placea acum mai mult ca niciodata. Aerul ala inpletit cu tot ce gandisem si traisem in alt alt aer, de asfalt, de beton, cu oameni indiferenti imi placea.Asa de mult...
M-am suit in masina si am pornit spre Cluj. Toate apasarile, grijile, problemele au revenit. Si m-au napadit asa de tare incat la un moment mi-am modificat pozitia scaunului si l-am lasat mai pe spate.
Am ajuns in casa mea...din Cluj Napoca, mai exact Floresti....

O pesa faina ce place mult la mine de cand am hauzit-o!


3 comentarii:

Anonim spunea...

se muta miticu' inapoi la el acolo la mitici...sau vrea sa se mute, il bate gandu'. du-te mai...ce dreaq te mai leaga de cluj?!!?

Anonim spunea...

Bro' !

Fantastic !
Cateva zile petrecute in orasul natal, o spovedanie in zeama bahica si esti OK ?
Bagh salbatic om ! Pi dupa cat ai beut ma mir ca ti-au mai revenit gandurile in cap !!!! Nu te mai potolea nimeni!!!! Ce bine era de tine... uitasei de griji....vai alcoolul imbuteliat... era speriat de moarte... i-ai ucis mosii, stramosii si rudele... Aveai de gand sa-l faci sa dispara de pe fata pamantului. Debitul Dunarii in anotimpul ploios era la gradinita pe langa gatlejul tau !
Tie iti trecusera grijile... ce sa zic... bravo, man !

Anonim spunea...

domneeee...in alta parte...si anume la curve!! pacat ca era setea mare