luni, 31 ianuarie 2011

Uffff....

Cel mai tare derapaj din viata mea...necontrolat. Controlate am avut gramada. Dar asta a fost ceva special
-- coborarea padurea bogata dintre cluj inspre brasov, la curbele alea de 180g, cred ca a III-a sau a II pe sensul meu de mers
-- ford-uletul (focus sport, 85kw), tractiune fata, cauciucuri all seasons, gol, fara greutate, fara nimic
-- afara -8 grade C, pe jos nu era nimic in afara de ceva nisip aruncat de-am-pulea de aia cu dezapezirea
-- viteza mica fata de cum merg pe acolo de obicei
-- atent la drum
-- pe sensul invers, urca un tir cu remorca, tocmai luase curba de mai jos cand am intrat eu in curba "mea"
-- acolo nu sunt parapeti pe nici o parte
Spatele masinii fuge brusc in stanga, fata in dreapta spre rapa pe care o vedeam foarte bine...simt cum volanul nu ma asculta, masina parca prinde viteza in derapaj mai mare decat aveam eu pana atunci si vrea in prapastie. Eram in a II-a. Trag de volan invers si accelerez tare. Foarte tare. Aud tirul cum ambaleaza si imi dau seama ca a accelerat si el foarte tare sa nu intru in el, sa reusesc sa derapez pe langa. Masina redreseaza fata dar spatele fuge tare, invers acum. Vad cu ma indrept cu masina aproape de-a lungul spre parapetul opus, trec pe langa spatele tirului cu geamul meu foarte foarte aproape, trag invers de volan si accelerez. Simt cum ma asculta putin, simt ca am aderenta, iar pe mijlocul drumului apas frana si masina intepeneste acolo. Tirul oprise. Eu eram pe mijlocul drumului. Scot pe geam mana si-i fac semn ca e ok, strig "multam" si amutesc. Striga si el "ai avut noroc" si pleaca mai departe. Trag masina pe marginea drumului. Pun avariile.
Ma uit sa vad daca m-am pisulit pe mine. Nu m-am pisulit...ma dau jos si ma pisulez imediat...nu pe mine.Ma doare pieptul...inima. Imi aprind o tigara, nu imi tremura mainile nimic. Ma linistesc instant, nu sunt speriat, nu nimic. E un frig de crapa pietrele. Ma uit ce am facut, ce era sa fac...ma mir ca am scapat. Ma sui la volan si imi vine sa vomit. Pornesc la drum...
Imi bag toate organele in aia care au stiut da cu nisip acolo. Pe valea prahovei aglomeratie.
Am mai pierdut o viata. Dupa calculele mele imi mai raman vreo 6 din cele 9 pe care le am. Una e in dunare, alta e in mare si iata si una la badurea bogata...
Hmmm. Trebuie sa imi refac testamentul. Sa fie facut. Cine stie...

miercuri, 19 ianuarie 2011

Punct

Mereu am fost punctual. Urasc sa gandesc "aaaa...pai daca ne-au invitat la ora 9 hai sa mergem pe la 10-10:30 sa nu fim primii"...urasc daca invit eu la un eveniment gazduit de mine sa imi intarzie invitatii si de obicei le atrag atentia, ii fac sa simta ca ma deranjeaza(prietenii buni contient sau inconstient ma anunta ca "eu/noi o sa ajungem pe la ...)...urasc cand imi intarzie prietenii la intalniri...eu nu intarzii niciodata.Foarte rar si de obicei chiar datorita unor evenimente aparute independent de mine. In proportii foarte mari am ajuns la cat scrie pe invitatie, la cat mi s-a zis ca e intalnirea (de obicei chiar cu 5 minute mai devreme). Ma irita fantastic cand mi se spune ne vedem la 14 si vine la 14:30...in fine.
Apropo de asta...la ultima nunta la care am fost...scria pe invitatie ora 14:30. La fix 14:30 am fost la localul indicat. Nici ospatarii nu erau imbracati in echipamentul de lucru, cat despre o ruda care sa ma duca la masa, nici vorba.
Bun. S-a inteles ideea...
De ceva timp sunt in Bucuresti. Am avut o gramda de intalniri, unele mai importante, altele mai putin importante....nici macar unul, dar unul singur nu a ajuns la timp!! Unora nu am cum sa le atrag atentia, nu imi permit inca,eu depind acum de ai (dar mai e putin), altora le spun ceva de genul "imi alocasem x minute pentru aceasta intalnire, din pacate au trecut deja y deci ne mai raman z. Va rog sa ne grabim ca nu vreau sa intarzii la urmatoarea intalnire". Cine a avut parte de tratamentul asta si a trebuit apoi sa se intalneasca cu mine, a venit mereu mai devreme apoi! Deci functioneaza!
Si azi in timp ce mancam, o tipa (care ulterior am inteles ca-i facea o asigurare de viata unuia care vroia) astepta cu un suc in fata. Si a asteptat. La ceva timp vine ala...prima fraza "imi pare rau ca am intarziat atat dar nu am vazut cum a zburat timpul". Asta aud si eu de la toti care se intalnesc cu mine. Cred a e o boala in Bucuresti care se ia -- zburatul timpului.

miercuri, 12 ianuarie 2011

Benzina cea de toate zilele

Ma distreaza protestele "nostre" adresate benzinarilor...sa platesti cu marunt si alte rahaturi de genul, dar tot sa platesti. Sa nu punem benzina pe 16-17-18...dar sa punem pe 15 si pe 19 deci veniturile lor tot nu scad. Un rahat! Nu o sa-i doara cu nimic. Dar cu nimic si din contra ii distreaza cred. Pana la urma ei nu pierd nimic. Noi tot platim si platim. Ei sunt intelesi intre ei si cu asta basta. Ne pierdem noi timpul la cozi la benzinarie ca ne incapatanam sa punem putina benzina si sa platim cu monede.
Sa va zic cum as face eu...nu as organiza nici un rand la benzinarie care sa cica blocheze activitatea. Nu tata. Protestul ar consta in a cumpara TOTI, ca toti ar trebui sa facem asta de la un singur benzinar! Daca toti am pune benzina numai de la OMV sau LUKOIL sau oricare alta, dar numai una. Si nu ar mai fi cauciuc de masina la pompa in alte benzinarii decat cea aleasa. Stiti in ce disperare ar ajunge ceilalti in cateva zile?! E vorba de zile! 10 sa zicem. Ar incepe sa dea in preturi!! Si asa ar incepe rezolvarea unei probleme. Si cand a dat unul in preturi, incepe smechereala. As face ca toti sa punem benzina numai de acolo, chiar daca ceilalti ieftenesc! Si tot asa.