Normalitatea de pe Piezisa

Am fost foarte bucuros aseara cand niste prieteni m-au invitat sa jucam fotbal. Am fost bucuros in sensul ca nu jucasem de mult fotbal si chiar simteam nevoia sa fac putina miscare. Stabilim ora de intalnire, terenul...tot. Asta in timp ce eu eram la birou si facem treburi de ultim moment pregatindu-ma sa ma duc acasa. Ma duc acasa unde alaturi de frumoasa mea sotie erau socrul meu si bunica. Stam ce stam de vorba si cand pleaca oaspetii o anunt pe sotie ca voi merge sa joc fotbal de la 10:30. Stiam ca nu o sa-i convina dar ma sigurasem; il invitasem si pe cumnatul meu. A reactionat super ok. Innaninte de a pleca ma bate putin la cap " sa ai grija sa nu te lovesti la picior! Sa nu mergi dupa joc la bere ca maine ai mult de munca si o sa te doara capul si o sa fi toata saptamana bolnav!". Glume...normal ca o sa merg la bere dar nu o sa beau mai mult de 1-2.
Ajung la teren unde ma intalnesc cu toata lumea...eu, avand probleme la picior, in poarta...jucam. Ii batem; ii batem bine. Ma mananca stiu eu unde si ma gandesc sa ies si eu din poarta putin sa incerc sa stau in fata; ghinion...in nici 3 minute de prosteala imi sare din nou genunchiul. Durere, agonie, lacrimi de durere. Cand imi revin ies pe margine, baietii continua jocul. Imi e sete de o bere de mor! Deja imi sunau in ureche vorbele sotiei " sa ai grija sa nu te lovesti"; vreau o bere. Incepe sa ploua; eu tot mor de sete, baietii joaca. Incep sa fac presiuni sa termine mai repede, sa se recunoasca invinsi sa putem merge. Am reusit. Deja de la frigul de pe tusa si ploaie nu mai am chef de bere si as incepe cu o tarie. Plecam cu totii in Hasdeu sa bem o bere ca dupa meci. Abia pot sa conduc de durere; schimb greu vitezele. Berea si taria probabil ca asteapta; ele nu se grabesc; eu ma grabesc catre ele. Iar ma doare foarte tare cand sunt nevoit sa franez brusc. Ajungem si incepem sa cautam un bar cu atatea locuri libere. In sfarsit dupa ce intram in vreo 2-3 baruri victorie!! Locuri libere.
Barul e acel tip de bar din studentie; e ora 1 noaptea si la mese sunt fete singure care beau bere; baieti si fete; iar fete. Noi suntem cei mai galagiosi. Le-am perturbat linistea cu mutatul unei
mese. Nu vad nimic ciudat in faptul ca suntem in trening, cu foite, transpirati. E ceva normal ca dupa un meci de fotbal sa mergi intr-un bar sa bei o bere. Aici, in barul de pe Piezisa e normalitatea. Nici nu ne asezam bine ca ne vin berile. Super servire la ora 1 noaptea de catre o domnisoara care desi se vede pe ea ca e moarta de somn, poate sa fie amabila! Nimeni nu ne baga in seama, nimeni nu se uita ciudat. La masa suntem din toate mediile; studenti, angajati pe posturi de conducere, patroni, simpli angajati. Totul e foarte destins si nimeni nu iese in evidenta.Mai vine un rand de bere. Am uitat ca as fi baut o tarie. Nu-i nimic. Prima bere a avutun gust ciudat; abia acum imi dau seama. Nasol. Stiu din start ca o sa ma doara capul, poate si stomacul. Nu mai vreau sa beau a doua bere. Povestim, radem...suntem anuntati in cel mai respectuos mod de catre domnisoara care ne servea ca e ultima comanda. Inca un rand de bere desi aproape toti aveam sticlele pline. Nu se enerveaza. Ni le aduce. O masa de langa mine se ridica si pleaca. Ma saluta desi nu-i vazusem in viata mea pe acei oameni; ca la tara. Aaaa; nu e ca la tara; e normal sa saluti pe cel langa care ai stat in bar si te-ai atins de el, te-a inghesuit, a fost zgomotos. Ma simt rau. Ma doare stomacul. Nota de plata. Nu imi vine sa cred cat e de ieftin! In drum spre masina imi suna in cap vorbele sotiei "sa nu te lovesti, sa nu bei dupa". Piciorul abia il misc. De baut am baut decat trei beri din care a treia nu cred ca am baut jumate.
Cat am stat acolo, am uitat de griji, de cotidian de ziua de maine. Ce tare. Asa erau toti in jurul meu. Vreau sa mai merg acolo!!

Ce inseamna interesul national?

In ziua de astazi, auzi din gura multor politicieni ca apara interesul national. Dar ce inseamna interes national? Ce doresc cetatenii sa faca politicienii pe care ii reprezinta? Iar aici singurul raspuns responsabil este urmatorul: ceea ce este mai bine pentru comunitate. Dar care este cea mai potrivita formula de a apara interesul comunitatii? Si aici exista o diversitate de pareri: unii cred ca este bine sa stai cu capul plecat, sa sustii Guvernul pentru ca acesta sa arunce ramasite de la masa bogatilor si in judetul din care vii, sa zambesti slugarnic mai-marilor Europei, pentru ca, nu-i asa, nu vrem sa cerem prea mult, nu vrem sa ii suparam - sunt acestea caile cele mai potrivite de sustinere a interesului comunitatii? Eu cred ca nu. Cu riscul de a te angaja intr-o batalie politica in care adesea se folosesc cuvinte dure si epitete anume cautate pentru a jigni, cel care isi propune sa isi serveasca cu adevarat comunitatea nu trebuie sa pretinda ca vede alb acolo unde este negru, nu trebuie sa ocoleasca - prudent, diplomatic si cu gandul la propriile interese - problemele care ii pot afecta pe cei de acasa si mai ales nu trebuie sa spere ca aceste probleme se vor rezolva de la sine.

Exista o singura reteta pentru a servi interesul comunitatii: sa nu rupi legatura cu oamenii normali, cu familiile din localitatea sau din judetul tau. Sa ii asculti, sa afli ce isi doresc, ce probleme au cei care trebuie sa reprezinte pentru tine mai mult decat alegatorii tai. Trebuie sa fie, simplu, "ai tai". Sa ai intotdeauna in gand faptul ca orice decizie, orice pas pe care il faci, va avea o urmare asupra acestora. Buna, daca iti faci treaba bine, proasta, daca iti faci treaba cum si-o fac multi politicieni in ziua de azi. Gheorghe, Vasile, Maria, Ana, vecinii de la bloc, vanzatoarea de la magazinul din colt, oamenii din autobuz. Acestia sunt barometrul meu, acestia sunt cei de a caror parere imi pasa, acestia sunt cei pentru care vreau sa pot spune, la incheierea mandatului meu, ca am facut ceva.
P.S. Cineva spunea ca unii politicieni sunt in stare sa promita poduri si celor care nu au ape. Mai nou, a aparut un alt model de politician: cel care cauta argumente si in piatra seaca, pentru a isi scuza colegii de partid care au dat cu bata in balta! Asa au inteles sa isi serveasca partidul unele morse intelepte care au petrecut o viata intreaga cu coloana vertebrala incovoiata si cu capul plecat in fata cuiva, si acel cineva nu s-a intamplat niciodata sa fie poporul roman.
Rares Niculescu, deputat PDL in Parlamentul European

Ministrul cliseu-- preluare de la Ciocu

Exista personaje facute pentru un singur rol, indiferent de filmul in care joaca. Imi vine acum in minte exemplul unui actor american mediocru pe care mi-l amintesc (imbracat in roba neagra, mai degraba batrin decit tinar, chel si cu ochelari) jucind exclusiv roluri de judecator. E un rol cliseu care-l prinde de minune deoarece, nestiind cum arata in realitate un judecator american, in imaginatia mea ii atribui trasaturile actorului.
Desi a jucat ca un profesionist diferite roluri pe la Externe, Aparare si acum interimar la Justitie, Teodor Melescanu ramine, in esenta, un ministru cliseu. De fiecare data cind e nevoie de un ministru pe care sa-l accepte Basescu, apare Melescanu. Pleaca Atanasiu de la Aparare? Nu-i bai, vine Melescanu. Basescu nu o numeste „niciodata“ pe Nicolai la Justitie? Pina se rezolva ii tine interimar locul Melescanu. De fiecare data cind are nevoie de un ministru, Tariceanu il scoate de urechi pe Melescanu ca pe un iepure din palarie. Probabil de aici urechile lungite ale domnului Melescanu. De la asteptare... De la cit are de tras...