Nu ma caiesc pentru cate am patimit si facut,imi port cicatricile ca pe niste medalii.
Nu e inventat de mine dar e superb. Ce metafora domne cata substanta...cat adevar.
si offcourse de la poetul meu de suflet -- am facut si liceul cu acelasi nume din orasul natal (al meu si al lui) iar ultima seara memorabila a avut loc chiar "La conac" --casa muzeu unde a trait.
Prea mi-a nins şi mi-a plouat, demult,
în copilăria mea cu nopţi grozave
cântecul de moarte ca să-l mai ascult,
gândul să-l rotesc peste cadavre.
Colţul inimii să-l dau de trunchiuri
nu mai vreau, ci orizontu-nvins,
arcuit în pălmi şi strâns mănunchiuri,
i l-am dat femeii mele, dinadins.
Mâna-ntinsă ca să strângă-o mână,
nu de sânge vreau să mi-o-nfior!
Mi-am lăţit pe frunte-atâta lună
cât să mă încapă ochii tuturor.
Iar morişti de zvastici, zbârnâite,
glezna mea cu aripi dacă mi-o aţin,
le strivesc. Şi-n apele-ntâlnite,
îmi clătesc călcâiul, de venin.
Placeri cu doamna Nelly, sectanta de 40 ani
-
Uneori cînd Titi trecea pe lîngă blocul Dioda, se oprea ca paralizat, cu
corpul invadat de senzații calde. Senzațiile sexuale pe care i le oferise
acea f...
Acum 5 ore
Un comentariu:
esti pe aratura vere...macar sa nu iti tai venele ca ai sanse sa scapi...vorba ta ca tu ai zis "la gara ca trenul nu are frane si esti sigur sigur mai ales daca te si arunci de pe pod in fata lui."
Trimiteți un comentariu