Umbra

Nu stiu de ce dar in ultimul timp am auzit de mai multe ori, din gura mai multor persoane la adresa mai multor persoane expresia "e o umbra a ceeace a fost o data".
E nasoala rau...
Eu ma uit la bunicul meu...mereu a fost, si l-am privit ca pe un barbat puternic. Istet, glumet, stia tot. Fost invatator de altfel. Poate nu a fost niciodata un barbat puternic fizic dar din restul punctelor de vedere eu asa l-am vazut mereu. Plimbat, e drept in Romania, dar la varsta lui si vremurile in care a trait, pe unde a umblat el si ce a facut e foarte foarte mult, sunt tineri care nu au umblat cat el ce sa mai zic de facut. In fine. Acum....are 82 ani si inceput de alzheimer. Ma intreaba de 10 ori daca stiu sa vorbesc engleza, unde lucrez si altele. Inca glumeste si rade. Are un ras atat de sincer...si glumeste. Mult. Dar nu mai e cel ce a fost....
Celalalt bunic, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, a fost un barbat puternic. Fizic. Si asa a ramas pana la final. Si la 20 si ceva de ani ai mei, ma temeam(eu care rupeam cate 2-3-4 in acelasi timp in baruri) ca daca imi da el o palma ca cac pe mine.
Umbre..adevarul ca de ceva timp si eu am vazut mai multe umbre.
Mai e una de care imi pare rau.."profu". Din ploiesti.
Si il mai stiu pe unu care a fost profesor universitar de matematica. Care a inventat nu stiu ce. Si era super apreciat in ceeace facea. Acum e cersetor, aduna cartoane sa le vanda si cand ma vede imi cere tigari. Imi place sa vorbesc cu el ca e foarte cult. SI acum, cand nu e rupt de beat, mai citeste....sau asa zice el.
De ce devenim umbre?! Cand incepe declinul?! E o regula in sensul asta?!
Daca ai putea ai intoarce timpul intr-un anumit moment in care te-ai simtit "puternic"?! Sau l-ai lasa aici!? Sau l-ai lasa sa curga in speranta ca ceva se va intampla?!
Ieri mi-am dat seama ca si eu sunt o umbra! Acum sunt o umbra!