Vineri...nasol...nasol...

A inceput dimineata...m-am trezit greu si nervos. Am visat in putinul somn, urat...apoi am vazut ca a nins "sa imi bag picioarele ca o sa fie aglomeratie!" si incep sa ma grabesc sa ajung la birou.
Ma doare si capul, putin de dimineata, nu stiu de ce..trece.
Ma gabesc tare, iau un mar sa ma mai trezesc. Caut bocancii sau oricum "incaltaminte de iarna si zapada". Ghinion. Inca dupa atata timp de mutat la mine acasa, nu mi-am adus ultimele 2 "papornite" care si acum zac in magazie la hotel. Una mi-a fost sila sa trag de ea intrucat e imensa si e plina cu carti -- multe multe kg. Si cea de a doua, am uitat de ea...in a doua e "incaltaminte de iarna si zapada" -- aia care e nasoala ca sa zic asa...fac ravagii in incaltamintea pe care o am deja transportata...adidasii -- nu pot sa merg la munca in ghetele mele de baschet. Pantofii -- nu...presupun costum sau oricum altfel 100% fata de cum ma grabisem sa ma imbrac deja, nu mai vreau sa ma schimb, nu am stare de costum sau pantaloni de stofa. Mocasinii -- o sa imi fie frig?! Nu o sa imi fie ca pun curul in masina si ajung la munca, dau curul jos si intru in birou si tot asa. Aia maron se potrivesc la cum sunt imbracat.Bun...
Ies afara...cat m-am invartit pe langa masina sa dau zapada jos, mi-au anchilozat talpile. Trece si asta. Pornesc. Se incalzeste instant.
La intersectie surpriza. E drumul blocat mai rau ca de obicei. Si de la mine pana la birou (12 km) reusesc senzationalul timp de 1 ora si 22 de minute FIX! Oare eram nervos?! Cum dau sa scot cheia din contact se aprinde si becul la benzina "sa fii tu al draqului de nu te scot eu de acolo numai sa nu te mai vad! STIU !!!"
Ajung in holul receptiei si vreau sa ma duc in restaurant sa beau o cafea si sa stau de vorba cu baietii...restaurantul e full. Il rog pe maestrul Eugen sa imi aduca cafeaua in birou. Ma gandesc "mai bine...abia beau cafeaua in birou, citesc si toata presa online". Mirificul calculator nu porneste! Dau restarturi din toate locurile. Nimic. E mort. Primul impuls e clar acela de a-l arunca pe geam. La propriu si fara glume. Dar ii dau doar un picior subtil si porneste -- "sursa".
Ce mai imi lipsea?! Un telefon care sa ma faca sa o rog pe receptionera de servici "te rog din tot sufletul, stii tu sa filtrezi telefoanele si cine mai vine...imi vine sa ma omor, dar nu pot asa ca incearca sa nu fiu aici". Degeaba...2 au intrat fara sa anunte.
Mai astept un mail si o tai acasa. E o zi nasoala si plina de ghinioane. Mai bine dorm! Sau ma uit la ceva film...