Uffff

Mda...Dupa postul de mai jos....Am baut...Somesul, Prahova, Dambovita si Ariesul nu imi puteau potoli setea. Dar a fost fain. M-am distrat, am trait, am lasat la o parte toate apasarile, grijile si necazurile, lipsurile si pentru cateva ore bune am fost total deconectat. De tot. De la munca la viata personala, la credite si femei, la apasari si griji. Am ras cu gura pana la urechi, nu am mai fost trist si grav, am fost sufletul. M-am simtit liber. De tot.
Am dormit ca un ingeras. Pana undeva pe la ora 16-17 a doua zi...am indraznic chiar sa visez frumos, ca visez si acum dar numai tampenii. Nu am raspuns la telefon pana la ora 16.Nu ca nu as fi vrut sa nu raspund dar nu il auzeam. Si nici nu vroiam sa il aud. Aveam o gramada de apeluri. Cum am raspuns am revenit cu picioarele pe pamant. Oricum nu eram foarte coerent si constient in ce vorbeam. M-am culcat apoi la loc. Nu am mai visat.
M-am trezit apoi si am bantuit ca o fantoma prin casa, apoi incet pe strazi. Grijile si apasarile au revenit. Deasupra totusi era un soare extraordinar pentru inceput de noiembrie si pentru mine. M-am bucurat si am mangaiat un caine al strazii asa cum faceam inainte.M-am jucat putin cu el. Nimic nu mai conta. Soarele era deasupra imi zambea frumos si ma mangaia. Gandurile imi zburau cu o viteza fantastica, planurile si itele mi se aratau din ce in ce mai clare. Apoi mi-a sunat iar telefonul. M-am dus acasa unde am citit toate mailurile, am rezolvat tot, am citit ziarele si rapoartele. Trist. Imi doream starea avuta anterior imi doream gandurile de mai devreme. Le-am pus pe hartie si am adormit asa...am visat aiurea iar, gandurile si grijile erau tot cu mine desi chiar nu aveau de ce.
Masina era spalata si curata cum nu a fost ea de luni de zile. De la polish la silicon, la presuri la tot.
Mama facuse sarmale si icre cum numai ea stie sa faca. Am mancat ca un spart uitand de toata cura mea de slabire. Aerul orasului ala strain acum de mine dar caruia ii cunosc toate stradutele si toate locurile, aerul ala imbacsit de rafinarii, aerul ala de neconfundat imi placea acum mai mult ca niciodata. Aerul ala inpletit cu tot ce gandisem si traisem in alt alt aer, de asfalt, de beton, cu oameni indiferenti imi placea.Asa de mult...
M-am suit in masina si am pornit spre Cluj. Toate apasarile, grijile, problemele au revenit. Si m-au napadit asa de tare incat la un moment mi-am modificat pozitia scaunului si l-am lasat mai pe spate.
Am ajuns in casa mea...din Cluj Napoca, mai exact Floresti....

O pesa faina ce place mult la mine de cand am hauzit-o!