Multumesc-- puterea cuvantului si a gesturilor

Cred ca e ceva general valabil: toti credem ca muncim prea mult sau ca meritam mai mult pentru munca prestata. Am observat lucrul asta atat la mine, angajatul, cat si la mine cel care conduce alti angajati. Azi insa, am realizat un lucru pe care il uitasem, desi il stiam foarte bine, si pe care il stiu foarte bine : puterea "multumescului". Sefii mei il stiu si il aplica foarte bine; nu stiu daca constient sau inconstient (va salut sefu! sper sa nu va enerveze). Cred totusi ca la seful meu e o chestie inconstienta intrucat e un om de miliarde (va salut din nou) si nu cred ca o premediteaza cum mai fac eu cateodata cu colegii...dar atat cu sefu, sa va spun exact ce si cum.
A fost o saptamana extraordinar de grea la munca! Una din cele mai grele de cand lucrez in turism si alimentatie publica pe care eu personal le-am avut; de asemenea a fost extrem de grea si pentru colegii mei din toate departamentele-- mi-au spus toti ca sunt epuizati. A fost grea atat prin prisma numarului mare de persoane pe care a trebuit sa e satisfacem cat si a aglomerarii lor intr-un interval extrem de scurt. Pe scurt: s-a lucrat de joi de la micul dejun pana duminica la micul dejun, in toate departamentele non stop...cel mai devreme din tot personalul plecam eu de la servici astfel : joi: aprox 22, vineri: 24, sambata consider ca am plecat de la 22:30. Toti ceilalti si repet, toti ceilalti, ture complete plecau zilnic, pe rand--sa fie echitabil si sa nu se oboseasca-- in jurul orei 24. Groaznic. Fetzele lor de duminica si de luni, cand i-am vazut pe toti, imi spuneau sa nu mai iau niciodata atatea mese si sa aglomerez asa tare. Dar cum sa nu iau?! E criza mondiala, pe noi ne roaga clientii si eu sa refuz? Salariile si tot, de acolo se platesc! In fine. O sa iau si mai mult ca mi-am dat seama ca se poate.:). In fiecare zi din acea saptamana le vorbeam "mai poti?! multumesc mult pentru azi! hai ca mai e putin si o scoatem la capat!". Tot timpul "o scoatem si ne straduim sa fie totul ok" toti; bucatarie, restaurant, camere! Era cu totul altceva atunci cand plecam si le spuneam multumesc! Aveau forta!
Ieri, am luat decizia de a manca cu totii in restaurant. Asa am si facut, i-am invitat pe toti sa mancam in restaurant. Nu am putut sa stau foarte mult cu ei ca iar aveam o intalnire. Cat am stat le-am spus multumesc! Le-am explicat de venituri si cheltuieli de faptul ca trebuie sa facem totul ca de aici ne luam salariile. Le-am spus iar multumesc. Le-am explicat despre criza si despre faptul ca noi ne-am luat absolut mereu salariile la timp; ca altii dau afara sute de angajati. Ca noi toti suntem norocosi. Ca urmeaza o mica perioada de pauza dar apoi 1 saptamana intreaga ca cea ce a trecut.Le-am spus ca vreau as facem astfel de mese cu totii mai des si ca o sa le facem dupa fiecare perioada grea. Vedeam pe fetele lor ca vor sa munceasca! II vedeam pe baieti cum vor sa-i doara picioarele de atata carat la farfurii prin tot hotelul si de la stat in picioare. Le vedeam pe fete cum vor sa alerge de la bucatarie la camere de dimineata pana seara ca apoi sa urlu eu la ele ca fumeaza in usa de la bucatarie pe interior si nu pe exterior. Imi spuneau ca asta e...a trecut. Ca ei nu vor sa ma dezamageasca. Eu nu vreau sa imi dezamagesc sefii. Niciodata. Ei nu vor sa ma dezamageasca pe mine. A trebuit sa ma ridic brusc ca imi sosise intalnirea. Au mancat repede si au plecat sa spele perdelele. Eram mandru. Nu am mai apucat sa vorbesc cu ei si ele apoi pana am plecat.
Azi: atat baietii si fetele (mai mult fetele) au zis cate ceva de genul "dl. gabi nu am apucat sa va spunem ieri: multumim pentru masa si va rugam sa-i transmiteti dvs la sefu ca noua ne este rusine!". Nimeni nu a uitat sa zica multumesc sau sa nu il pomeneasca pe sefu. Pentru ca de la el pleaca toate! Si am fost si mai impresionat cand una din fete aproape ca a plans ca a uitat 2 prosoape in centrala iar eu am intrat acolo cu ceva inspecie care mi-a atras mie atentia!
Dar de ce e seful meu cel mai tare?! Pentru ca el imi spune mie multumesc. Chiar a rostit cuvantul:multumesc. E primul sef pe care il am sau de care am auzit sa spuna efectiv multumesc! Am observat atat din relatia mea cu sefu cat si din cea cu angajatii ca multumesc e poate cel mai puternic cuvant. Din ambele parti; angajat sef si invers. Daca eu l-as dezamagi grav (ca l-am dezamagit de vreo 2 ori) pe sefu...cred ca mi-as da demisia. Nu as suporta sa ma uit la el stiind...Cred ca asa sunt (si sper sa-i tina macar 2 saptamani) angajatii acum. Daca m-ar dezamagi pe mine sau mai ales pe sefu acum... Majoritatea au lucrat in locuri unde au fost condusi de directori si nu direct de patroni. Poate ca il stiau de frica pe director dar cu siguranta de frica pe patron si in general numai de frica. La noi, sefu a realizat cea mai tare combinatie posibila: respect, incredere si frica. Si nu cred ca gresesc rau ordinea asta, poate urca frica un loc. Sefu stie sa zica multumesc. Si o zice si in alte moduri. Si ce moduri!! A stiut mereu sa imi atraga atentia asupra anumitor aspecte intr-un mod care de fiecare data ma facut sa ma simt "ghiocel" fara a ma face tampit (uneori sunt) sau sa ma simt prost. Cand beau o bere cu sefu sunt cel mai fericit! Si vreau sa beau si cu colegii -- dar nici unul nu bea...asa ca...
Multumesc nu costa nimic!
Le multumesc inca o data colegilor de servici si lu' sefu (traiasca)!. Si voi care pierdeti timpul citind tampeniile scrise de mine :multumesc. Si credeti-ma e un cuvant extrem de puternic!!
Stiu ce saptamana urmeaza si premeditez: luni ii cert(gasesc motiv imediat) si le spun ca sunt suparat pe ei dar in acelasi timp ii rog sa faca tot pentru saptamana in curs. Pe miercuri mancam cu totii si ii imbarbatez. Sambata si duminica le spun multumesc si ca sper sa nu mai supere! :) beton