Normalitatea de pe Piezisa

Am fost foarte bucuros aseara cand niste prieteni m-au invitat sa jucam fotbal. Am fost bucuros in sensul ca nu jucasem de mult fotbal si chiar simteam nevoia sa fac putina miscare. Stabilim ora de intalnire, terenul...tot. Asta in timp ce eu eram la birou si facem treburi de ultim moment pregatindu-ma sa ma duc acasa. Ma duc acasa unde alaturi de frumoasa mea sotie erau socrul meu si bunica. Stam ce stam de vorba si cand pleaca oaspetii o anunt pe sotie ca voi merge sa joc fotbal de la 10:30. Stiam ca nu o sa-i convina dar ma sigurasem; il invitasem si pe cumnatul meu. A reactionat super ok. Innaninte de a pleca ma bate putin la cap " sa ai grija sa nu te lovesti la picior! Sa nu mergi dupa joc la bere ca maine ai mult de munca si o sa te doara capul si o sa fi toata saptamana bolnav!". Glume...normal ca o sa merg la bere dar nu o sa beau mai mult de 1-2.
Ajung la teren unde ma intalnesc cu toata lumea...eu, avand probleme la picior, in poarta...jucam. Ii batem; ii batem bine. Ma mananca stiu eu unde si ma gandesc sa ies si eu din poarta putin sa incerc sa stau in fata; ghinion...in nici 3 minute de prosteala imi sare din nou genunchiul. Durere, agonie, lacrimi de durere. Cand imi revin ies pe margine, baietii continua jocul. Imi e sete de o bere de mor! Deja imi sunau in ureche vorbele sotiei " sa ai grija sa nu te lovesti"; vreau o bere. Incepe sa ploua; eu tot mor de sete, baietii joaca. Incep sa fac presiuni sa termine mai repede, sa se recunoasca invinsi sa putem merge. Am reusit. Deja de la frigul de pe tusa si ploaie nu mai am chef de bere si as incepe cu o tarie. Plecam cu totii in Hasdeu sa bem o bere ca dupa meci. Abia pot sa conduc de durere; schimb greu vitezele. Berea si taria probabil ca asteapta; ele nu se grabesc; eu ma grabesc catre ele. Iar ma doare foarte tare cand sunt nevoit sa franez brusc. Ajungem si incepem sa cautam un bar cu atatea locuri libere. In sfarsit dupa ce intram in vreo 2-3 baruri victorie!! Locuri libere.
Barul e acel tip de bar din studentie; e ora 1 noaptea si la mese sunt fete singure care beau bere; baieti si fete; iar fete. Noi suntem cei mai galagiosi. Le-am perturbat linistea cu mutatul unei
mese. Nu vad nimic ciudat in faptul ca suntem in trening, cu foite, transpirati. E ceva normal ca dupa un meci de fotbal sa mergi intr-un bar sa bei o bere. Aici, in barul de pe Piezisa e normalitatea. Nici nu ne asezam bine ca ne vin berile. Super servire la ora 1 noaptea de catre o domnisoara care desi se vede pe ea ca e moarta de somn, poate sa fie amabila! Nimeni nu ne baga in seama, nimeni nu se uita ciudat. La masa suntem din toate mediile; studenti, angajati pe posturi de conducere, patroni, simpli angajati. Totul e foarte destins si nimeni nu iese in evidenta.Mai vine un rand de bere. Am uitat ca as fi baut o tarie. Nu-i nimic. Prima bere a avutun gust ciudat; abia acum imi dau seama. Nasol. Stiu din start ca o sa ma doara capul, poate si stomacul. Nu mai vreau sa beau a doua bere. Povestim, radem...suntem anuntati in cel mai respectuos mod de catre domnisoara care ne servea ca e ultima comanda. Inca un rand de bere desi aproape toti aveam sticlele pline. Nu se enerveaza. Ni le aduce. O masa de langa mine se ridica si pleaca. Ma saluta desi nu-i vazusem in viata mea pe acei oameni; ca la tara. Aaaa; nu e ca la tara; e normal sa saluti pe cel langa care ai stat in bar si te-ai atins de el, te-a inghesuit, a fost zgomotos. Ma simt rau. Ma doare stomacul. Nota de plata. Nu imi vine sa cred cat e de ieftin! In drum spre masina imi suna in cap vorbele sotiei "sa nu te lovesti, sa nu bei dupa". Piciorul abia il misc. De baut am baut decat trei beri din care a treia nu cred ca am baut jumate.
Cat am stat acolo, am uitat de griji, de cotidian de ziua de maine. Ce tare. Asa erau toti in jurul meu. Vreau sa mai merg acolo!!